De ce se poartă lumea nașpa cu tine? Mai ales partenerul!

Ți-a plăcut articolul? Dă-i un share pe facebook să afle și prietenii tăi!

Omul crede că el este așa cum este pentru că lumea îi face ceea ce îi face. Pentru că lumea este așa cum este, eu sunt așa cum sunt – își spune el sieși.

Pentru că a fost părăsit, înșelat, mințit sau abandonat crede că devine rece, insensibil, frustrat sau neîncrezător în iubire. Dar stările interioare ale omului nu sunt o consecință a evenimentelor care i se întâmplă acestuia în exterior. Cauza și efectul sunt confundate. Starea interioară a omului este cauza evenimentelor care i se întâmplă lui.

Nu există lume în exterior. Există doar o reflecție a lumii noastre interioare. Lumea este o proiecție, o creație a ta și o oglindă în care tu te poți observa pe tine mai bine și observând îți poți folosi liberul arbitru pentru a alege să te vindeci și să te schimbi. Din interior către exterior. Imaginile exterioare, sunetele exterioare, evenimentele pe care le trăiești sunt o proiecție a filmului mental care rulează neîncetat în interiorul tău, film pe care nu îl vezi, dar pe care îl regizezi cu măiestrie în propriul tău dezavantaj.

Lumea este așa cum este pentru că noi suntem așa cum suntem. Nu există un Altul care îți face ceva, ci tu îți faci ție acel ceva în interiorul tău. Fiecare violență, nesimțire, jignire sau indiferență pe care o trăiești este o atitudine pe care tu o ai față de tine și pe care o construiești cu grijă în interior.

Omul crede că se iubește pe sine, dar de fapt el iubește imaginea pe care și-a construit-o. Acea imagine ideală, frumoasă pe care o afișează lumii din exterior.

Fata cu părul blond, delicată și finuță. Feminină. Bărbatul galant, bine îmbrăcat și manierat care deschide portiera. Masculin, orientat profesional, responsabil. O imagine bine șlefuită pe care ai construit-o în ani de zile. Te-a durut atunci când cei din jurul tău îți arătau că nu ești conform cu imaginea pe care o proiectezi în fața lor. Sufereai ca un câine că nu ești și tu ca ceilalți, că nu ai calitățile lor. Și tot ce făceai era să îți construiești și mai frumos imaginea din exterior. Îți lustruiai masca așa de bine! De ocupai de Frumoasa. Sau de Făt-Frumos. Construiai o imagine socială minunată. O imagine care vinde lumii, care credeai că va atrage în viața ta toate minunile pământului pe care ți le doreai: relația de cuplu mult visată, cariera strălucitoare, business-ul prosper, acceptarea și admirația oamenilor din jurul tău. O imagine ideală la care ai râvnit ani de zile.

În timp ce te ocupai de Frumoasa de la exterior, Bestia zăcea în interiorul tău și te aștepta. Ca în balada Meșterului Manole ziua construiai și noaptea dărâmai. Pe de-o parte îți conturai o imagine faină, ideală în ochii celorlalți, apoi dintr-o dață făceai ceva ce dădea toate planurile peste cap. Poate nici măcar ceea ce făceai să fi fost vreun gest urât. Însă era semnul Bestiei care îți strica planurile și se cerea iubită și acceptată așa cum este. Pentru că nu frumoasa decide ceea ce trăiești, ci gradul în care accepți și iubești Bestia sau o negi.

Bestia din tine sau umbra din psihicul tău, cum o numesc psihologii, acea parte din tine pe care ai negat-o, de care ai fugit, pe care ai urât-o și pe care nu o accepți nici astăzi. Vezi în lumea exterioară exact Bestia din tine pe care nu o accepți și nu o iubești. Vezi oameni nesimțiți, violenți, neîngrijiți, dependenți, sărăntoci sau pierde vară pentru că exact așa ești și tu în interior.

Nu există o lume exterioară. Există doar un vis. O lume pe care tu o visezi și o creezi permanent prin gândurile și stările tale emoționale față de tine însuți în primul rând. Proiectezi în afară și te deranjează la ceilalți exact ceea ce nu poți încă accepta la tine însuți.

Acea Bestie hidoasă din interiorul tău are nevoie să o iei în brațe și să o iubești. Așa nesimțită și curvă cum este. Zgârcită sau violentă. Hoață sau manipulatoare. Proastă, cretină.

Oricum ar fi, Bestia ești tu. Și până nu vei accepta Bestia din interior ea te va bântui în exterior sub chipul oamenilor pe care îi vei întâlni și care îți vor fi o oglindă în care tu să te poți vedea și accepta.

Nu există un Altul. Nu există nimeni altcineva în afară de tine și de lumea ta interioară. Există doar proiecții ale tale.

Partenerul care nu te vrea în viața lui și care fuge de tine reprezintă doar fuga ta față de tine însuți. Vei spune că te iubești și te accepți așa cum ești. Dar tu ești Bestia. El este fuga ta față de Bestie. Respingerea ta față de ea. Dorința ta de a fi lăsat în pace de Bestie.

Ia Bestia în brațe, iubește-o și observă-i chipul hidos cum surâde și cum se alintă în îmbrățișarea ta. Las-o să facă treaba în locul tău. Masca niciodată nu va putea obține pentru tine ceea ce vrei pentru că masca este doar un chip cioplit în lut, o suprafață fragilă pe care ai construit-o în dorința de a fi acceptat și iubit de ceilalți. Dar nu aceasta este calea. Acceptă și iubește Bestia pe care nu ai vrut să o vezi și pe care o respingi în continuare căci ea ești tu și doar iubind Bestia din tine, te vei iubi cu adevărat și vei accepta cele mai profunde laturi ale ființei tale.

Iubirea Bestiei este adevărata iubire de sine, nu iubirea măștii frumos cioplite. Îmbrățișarea și zâmbetul hidos plin de satisfacție al Bestiei în sfârșit iubite după ani și ani de neglijență îți va aduce mai mult succes și mai multă iubire exterioară decât ai putea construi vreodată îndreptându-te pe alte căi exterioare ție.

Privești în interior. Lumea este așa cum este pentru că tu ești așa cum ești. Lumea este proiecția ta. Visul pe care îl visezi și creezi zi de zi și ceas de ceas prin violențele, ura și neacceptarea pe care încă le mai porți în interiorul tău sub forma acelei Bestii neglijate, neacceptate și neiubite.

Think about it. 😉

 

Ți-a plăcut articolul? Dă-i un share pe facebook să afle și prietenii tăi!

Cu drag,

Semnătură Nina Elena Paraschivescu