Starea de iubire acoperită cu multe straturi de convingeri inutile, temeri și răni emoționale nevindecate

Ți-a plăcut articolul? Dă-i un share pe facebook să afle și prietenii tăi!

Ca să ajungi într-un port nou va trebui să părăsești portul în care ești și să te avânți în larg.

Când îi întrebi oamenii îți vor spune că vor să fie iubiți, vor să iubească și vor să trăiască o viață plină de iubire. Când privești în schimb acțiunile lor sau când explorezi împreună cu ei ce anume îi face să nu manifeste în viața lor ceea ce își doresc conștientizează că sunt straturi peste straturi de temeri, frici, angoase și răni emoționale încă nevindecate.

– Vreau să îmi găsesc un partener, vreau să fiu cu cineva care să mă iubească, îmi spunea o clientă inițial. Ulterior pe parcursul ședinței îmi spune:
– Știi, Nina, eu mereu am crezut despre mine că voi fi singură, că toată viața voi rămâne singură.
– Cum așa? o întreb.
– În familia mea a existat multă suferință în relații, prietenele mele la fel mă uit la ele și le văd nefericite în relațiile lor și când eram copil s-a întâmplat ceva groaznic între mama și tata și de atunci eu mi-am spus că mai bine voi fi toată viața singură decât să sufăr așa ca mama.
– Hmm…

Un alt client, de data aceasta bărbat îmi împărtășește la un moment dat următoarele:

– Eu nu înțeleg cum sunt femeile și cum e treaba asta cu emoțiile. Normal că îmi doresc o parteneră.
– Normal? îl întreb.
– Da, și eu vreau pe cineva, vreau o relație, dar nu pot să comunic cu ele. La început totul pare frumos apoi ea începe inevitabil să se plângă, să vrea să stăm tot mai mult timp împreună, parcă mă sufocă. Așa fac toate. Eu vreau libertate. Am așa o dorință de a fi de fiecare dată cu altă femeie. Nu pot să mențin o relație. Cred că eu nu pot să comunic cu oamenii și mai ales cu femeile. Eu mă înțeleg bine cu calculatoarele.
– Și cum se împacă dorința ta de a avea o relație și o parteneră, de a fi iubit cu dorința de a fi mereu cu o femeie nouă?
– Nu prea se împacă.
– Și cu mama ta cum este relația?
– Aaaa, foarte bună, mă înțeleg bine cu maică-mea, merg mai mereu să mănânc la ea, ne vedem foarte des. Ultima mea iubită chiar era geloasă pe tema asta.
– Geloasă?
– Da, spunea că locul de femeie în viața mea este deja ocupat de mama și că până nu îl eliberez nu voi putea construi o relație cu o altă femeie.
– Și tu ce crezi?

Cade pe gânduri.

Răspunsul la toate problemele pe care le avem sunt în psihicul nostru. Avem nevoie doar de o oglindă care să ni le dezvăluie pentru că noi singuri nu le putem vedea. Adesea privind reflecția în exterior putem vedea mai exact ce anume se întâmplă de fapt în viața noastră.

Iubirea și relațiile pot fi la îndemâna oricărui om doar că pentru aceasta este nevoie să faci curățenie în interior pentru că psihicul omului este asemenea unui dulap care dacă este plin cu lucruri nefolositoare sau cu gunoi nu vei putea așeza în interior alte obiecte nou cumpărate.

Toate acele convingeri despre tine însuți și despre relații, toate acele temeri pe care le ai cu privire la ce s-ar putea întâmpla dacă părăsești locul psihologic în care te afli acum te împiedică să ai acces la iubire, la acceptare și stări de bine în viața ta.

Ai nevoie să te eliberezi, să te explorezi mai mult pe tine și cum altfel ai putea face aceasta decât a merge în locuri necunoscute ție, în locuri în care ar putea să îți fie teamă, să te urci pe val și să nu știi unde te va duce, unde se va sparge și va genera spuma?

Nimic în viață nu îți va asigura o mai mare creștere psihologică și spirituală decât faptul de a face exact acele lucruri care te sperie să le faci. Și nicio altă relație din lume nu va fi mai provocatoare decât relația de cuplu pentru că partenerul (iubitul, iubita) este ființa cea mai apropiată de tine, care te cunoaște cel mai bine și care te-ar putea răni cel mai mult în relația de cuplu tu fiind cel mai vulnerabil. Însă pentru a ajunge la iubirea în doi ai nevoie să părăsești malul și să te avânți în larg. Ai nevoie să lași deoparte vechile convingeri, vechile răni emoționale, păreri despre tine cum că tu nu poți să faci x sau y și să lași totodată și temerile cu privire la viitor.

Dacă te gândești acum la un business sau la primul tău job? Ai știut unde te va duce prima acțiune pe care ai făcut-o? Nu. Doar ți-ai imaginat. Uneori lucrurile pot corespunde cu imaginația noastră, alteori nu. Dar în general viața îți va rezerva suprinze din cele mai plăcute dacă ai curaj să îți urmezi visurile și să îți înfrunți temerile.

Îți propun acum un scurt exercițiu de imaginație.

Imaginează-ți acum că ești la etajul 1 al unui imobil, te afli în fața scării și vrei să ajungi la etajul al doilea. La etajul nr 1 ești tu cel singur, cu temeri, angoase și răni emoționale. Toate sunt puse într-un rucsac greu pe care îl cari în spatele tău. Este atât de greu acest rucsac încât mergi cocoșat, iar genunchii îți sunt îndoiți aproape de pământ. Tu în schimb privești cu jind la etajul al doilea. Ai obosit și nu știi ce să mai faci. Vrei să ajungi la etajul al doilea, dar să nu părăsești etajul 1. Cum oare să ajungi într-un loc dacă nu pleci de acolo de unde ești?

Etajul al doilea reprezintă starea de iubire pe care vrei să o accesezi, relația pe care vrei să o obții. Nu poți să ajungi la ea din pricina rucsacului greu pe care îl cari. Fiecare treaptă ce unește cele două etaje are așezat un mic obiect pe ea, un mic obstacol pe care tu va trebui să îl înlături de fiecare dată pentru a păși pe treaptă și a ajunge în final la etajul dorit.

Ce trebuie să faci pentru a ajunge de la etajul 1 la etajul al doilea?

În primul rând să eliberezi bagajul cărat în spate care te înconvoaie de greutate. Adică să îți cureți psihicul de convingeri nefolositoare, obiceiuri inutile, dureri, temeri, răni demult uitate poate încă din copilărie sau din relațiile anterioare.

Apoi va trebui să te avânți în necunoscut. Adică să ai curaj să pășești pe trepte pe care nu ai mai fost până acum și să înlături fiecare obstacol de pe fiecare treaptă pentru a putea păși pe ea. Obstacolele acestea reprezintă temerile tale cu privire la omul din fața ta, la relația pe care îți dorești să o începi, la cum se va schimba viața ta, la ce se va întâmpla cu tine în general. De aceea se spune că fiecare frică depășită te ajută să evoluezi.

Exercițiu practic:

Acum alege tu ce reprezintă pentru tine etajul 1 și etajul al doilea. Scrie concret pe o coală de hârtie unde ești și unde vrei să ajungi în plan personal. Apoi scrie dedesubt cu liniuță lucrurile de care îți este teamă atunci când te gândești la etajul al doilea. Ce crezi că vei pierde? Ce există riscul să pierzi dacă te îndrepți spre etajul al doilea? Ce ai putea câștiga în schimb? Nu contează dacă sunt mai mari riscurile sau câștigurile în această etapă.

Libertatea adevărată înseamnă să alegi tu cine ești, nu temerile din tine. Adică să fii capabil să ajungi la etajul al doilea și să alegi conștient dacă vrei să rămâi acolo sau preferi să te întorci la etajul nr 1.

Meditează acum la cele scrise de tine pe coala de hârtie. Apoi începe să faci mici pași de acțiune spre a-ți înfrunta aceste temeri. Asumă-ți câte un mic risc în fiecare zi.

Ca să ajungi într-un port nou va trebui să părăsești portul în care ești și să te avânți în larg.

PS: Scrie-mi acum un comentariu și spune-mi ce crezi că te reține pe tine din a accesa iubirea în viața ta sau ce te împiedică să ai exact viața personală pe care ți-o dorești.

Ți-a plăcut articolul? Dă-i un share pe facebook să afle și prietenii tăi!

Cu drag,

Semnătură Nina Elena Paraschivescu