”Te iubesc” sau ”Am nevoie de tine”?

Ți-a plăcut articolul? Dă-i un share pe facebook să afle și prietenii tăi!

Iubirea nu este dependență, nevoie sau tranzacție emoțională. Dar atunci ce este iubirea?

„Iubirea este cea mai mare forță a omenirii și totuși cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui.” — Mahatma Gandhi

Omul caută întreaga lui viață iubirea

Sufletul oricărui om are nevoie de iubire. Dacă nimic n-ar fi și nimic nu ar mai exista rămânând doar un singur lucru în lume, acesta ar fi iubirea, pentru că din iubire toate au fost create. Fără iubire omul este nimic.

Poate suna măreț, dar femeie sau bărbat, tânăr sau bătrân, copil sau adult, angajat sau antreprenor, cu probleme mai mari sau mai mici, omul, indiferent cine ar fi și indiferent ce ar face, are nevoie de iubire.

În tot ceea ce face, omul caută întreaga lui viață iubirea. Caută iubirea în cuplu, în familie, caută iubirea între prieteni, caută iubirea în munca pe care o face.

Deși cei mai mulți oameni atunci când se gândesc la iubire, se gândesc la relațiile de cuplu, iubirea existentă în relațiile dintre un bărbat și o femeie este doar o parte a iubirii din lume.

Ce-ar fi omenirea fără oamenii care își iubesc munca? Ce-ar fi societatea fără acei oameni care au iubit din tot sufletul lor munca pe care au făcut-o, care au inventat, au creat, ne-au îmbunătățit viața tuturor prin pasiunea lor nebună de a-și urma un vis în ciuda tuturor opreliștilor care le-au stat în cale? Dar să lăsăm pentru moment iubirea din muncă.

Uneori aruncăm cel mai mare balast emoțional tocmai în oamenii pe care îi iubim cel mai mult

Societatea în care trăim ne golește sufletește. Atenția noastră este mereu solicitată. Nu ne mai putem concentra atenția la nimic, uneori nici chiar câteva minute. Devenim neproductivi, nu avem rezultate, ne enervăm, nu știm ce soluții putem găsi la problemele cu care ne confruntăm și toate frustrătile acumulate peste zi ni le descărcăm de cele mai multe ori pe oamenii pe care îi iubim cel mai mult.

Omul lipsit de satisfacție în propria lui viață ajunge acasă golit pe interior, cu bateriile descărcate la maxim și aruncă în oamenii pe care îi iubește tot balastul emoțional acumulat.

La oamenii pe care îi iubim, prieteni, membrii ai familiei, partenerul de cuplu ne ducem să ne spunem of-ul. Ei sunt cei nevoiți să asculte toate nemulțumirile noastre din fiecare domeniu al vieții. Izbucnim de multe ori pe partenerul de cuplu și avem pretenția ca el să poată gestiona toate cele câte nu ne convin nouă.

Mulți par să gândească astfel: ”Cu cât sunt mai aproape de cineva, cu atât mai mult mi se cuvine să-i spun ce nu-mi merge, ce nu-mi convine, până îl aduc la saturație.” Acesta este motivul pentru care soțiile ajunga acasă și încep să povestească soțului toate neînțelegerile de la serviciu, toate nemulțumirile pe care le-au acumulat peste zi, certurile sau discuțiile neplăcute avute cu colegii. Tot acesta este motivul pentru care soțul aruncă asupra soției îngrijorările sale despre părinți, frați, despre problemele financiare, despre afacerea pe care o conduce, despre neliniștile care îl frământă.

”Tocmai celor mai dragi le rezervăm partea cea mai rea din noi înșine. Mai ales în relațiile de iubire, în care nu ezităm să ”revărsăm” din belșug grijile și nefericirile noastre asupra celuilalt. Ne purtăm ca și cum dragostea ne-ar da dreptul să poluăm persoana pe care o iubim.” – Jacques Salome.

Dacă vrem relații fericite trebuie să ne asumăm responsabilitatea întreținerii relațiilor noastre. Iubirea se îngrijește ca o floare rară, zi de zi, ceas de ceas. Pentru a crește frumoase florile trebuie udate mereu cu apă hrănitoare, nu cu apă poluată. Așa este și cu relațiile din viața noastră. Nu poți acum să verși balast emoțional, iar apoi să pretinzi înțelegere.

”Iubește-mă când o merit cel mai puțin, căci atunci am cea mai mare nevoie.” – proverb chinezesc

Fiecare este responsabil de ceea ce simte. Fiecare este dator să se vindece și să își creeze un univers propriu în care poate înflori pentru ca mai apoi să dăruiască mai departe lucruri frumoase, și nu frustrări și nemulțumiri.

„Te iubesc nu doar pentru ceea ce esti, ci si pentru ceea ce sunt eu cand sunt in preajma ta.” – Roy Croft

Acolo unde este dependență sau nevoie nu este iubire

Deseori vedem în jurul nostru oameni care se complac în relații nefericite trăind cu nemulțumire zi de zi și acumulând frustrări în relația de cuplu.

Iubirea nu este despre dependență. Gândește-te bine dacă iubești cu adevărat un om sau doar ești dependent de el din punct de vedere financiar, emoțional, social.

Relațiile în care unul dintre parteneri are nevoie de celalălat pentru a-l susține și încuraja moral sau pentru a-i satisface dorințele sexuale, dorința de a avea o hrană caldă pe masă, un cămin îngrijt sau pentru a fi susținut din punct de vedere financiar, acestea sunt relații în care există dependențe și nevoie, nu iubire.

Oamenii confundă iubirea cu dependența, cu atașamentul față de celălalt, cu frica de a nu-l pierde. Dacă în sufletul tău există teama că ți-ai putea pierde partenerul de cuplu, atunci nu simți iubire, ci ești dependent emoțional de partenerul tău, ești imatur din punct de vedere emoțional și nu crezi că te poți descurca și singur, că îți poate fi bine și singur.

Dependența de partener se manifestă atunci când îți este frică de faptul că acesta te-ar putea părăsi sau atunci când crezi că nu ai putea găsi un altul mai bun pentru tine și ca atare începi să faci compromisuri sau să îl ataci verbal pe celălalt, să îl jignești și să îi arăți greșelile pentru a-l determina pe el să creadă că are nevoie de tine, când de fapt tu ești cel dependent.

Când omul este dependent emoțional el caută la partenerul lui să îi umple golul de iubire pe care îl simte.

Iubirea nu este despre cine are dreptate

”Unde domnește iubirea nu există dorință de putere, și unde predomină puterea nu poate exista iubire. Una este umbra celeilalte.” – C.G. Jung

Atunci când te cerți este un semn clar că unul dintre parteneri este cu rezervoarele de energie golite. Cearta apare ca urmare a faptului că acela care este nemulțumit se simte golit pe interior și ar vrea să primească de la partener ceea ce nu își poate oferi singur: iubire, acceptare, înțelegere, toleranță.

În iubire nu încerci să îl schimbi pe celălalt, să îi demonstrezi că ai dreptate, nu îți pui orgoliul la încercare, nu este despre putere, nu este despre parteneri defecți care trebuie îmbunătățiți. Iubirea este doar despre acceptare și dăruire. Dacă nu înțelegi asta atunci înseamnă că nu îl iubești pe cel de lângă tine, ci că ai vrea un altul care este așa cum îi spui acum partenerului tău că ar trebuie să fie.

Iubirea ca o afacere cu schimburi și tranzacții emoționale

– Te iubesc.

– Eu nu te iubesc.

– Bun, atunci să știi nici eu nu te mai iubesc.

Cum ți se pare asta? Iubești doar dacă ești iubit la loc? Sau iubești indiferent dacă ești sau nu iubit? Iubirea este despre dăruire, nu despre schimburi și tranzacții.

Dacă îl iubești pe celălalt dar aștepți în schimb ca și el să te iubească, iar dacă nu o face te superi, suferi și faci scandal, atunci tu doar vrei să faci un schimb de iubire, nu iubești cu adevărat.

La fel dacă vrei ca partenerul tău să facă anumite lucruri pentru tine pentru că tu îl iubești, atunci doar vrei de fapt să faci o tranzacție și te comporți ca un comerciant de sentimente și servicii emoționale, nu ca un om care dăruiește din prea plinul lui.

Iubirea nu e pentru cerșetori. Tu trebuie mai întâi să ai bateriile pline de energie, să fii mulțumit cu viața ta, să fii fericit cu munca pe care o faci, cu prietenii pe care îi ai, cu traiectoria vieții tale și abia apoi vei fi pregătit să apară și iubirea.

Câtă vreme ești un cerșetor de iubire, vei primi doar firimituri. Și vei suferi și vei plânge. Abia când vei fi împăcat cu tine însuți și vei simți că ai în tine un izvor plin de fericire și iubire, atunci vei putea dărui și altuia din el. Acela îl va primi sau nu. Dar izvorul tău interior va continua să existe și se va revărsa asupra a tot ce te înconjoară: prieteni, colegi, activitatea ta profesională, familie și partenerul de cuplu.

Iubirea este despre dăruire

”Iubirea este dăruire fără speranța de răsplată.” – Albert Camus

Adeseori confundăm ființa noastră cu mintea noastră, iar în minte sălășluiește sinele nostru fals. Sinele fals ne înseamnă la protecție, la judecată, la precauții, la calcule și beneficii reciproce, la investiții profitabile, pentru că mintea asta știe: cât investesc și cât primesc?

Eu-l nostru interior, adevărata noastră ființă se află în inima noastră, acolo unde este și iubirea. Eu-l nostru ne înseamnă la eliberare, la abandon, la dăruire fără a aștepta ceva în schimb căci dacă dăruiești cu scopul de a primi un alt lucru atunci e doar un schimb comercial, nu iubire, nu dar.

Pentru că omul se identifică cu mintea lui, el începe și face scenarii, iar atunci când se află în fața iubirii în loc să se abandoneze ființei sale, el ascultă de minte care îi șoptește în urechi:

”Vei suferi, ai grijă, data trecută știi ce ai pățit. Îți amintești că ai fost trădat, mințit, înșelat. Vrei să pățești asta din nou? Lasă iubirea, fii rațional, gândește-te bine.”

În momentul în care omul s-a lăsat pradă acestor gânduri el este cel mai departe de eu-l său interior, căci iubirea este dăruire, nu tranzacționare ca la piață.

”În ultimă instanță iubirea este despre noi înșine, nu despre celălalt. A iubi este un dar enorm pe care ni-l facem nouă înșine. A iubi înseamnă a avea curajul să lași toate măștile să cadă, înseamnă a te rupe de tot ceea ce ai crezut că ești și a rămâne fără nicio armură de protecție, înseamnă uneori a face un singur pas înainte, cu ochii închiși, înseamnă ca în ciuda oricărui instinct de conservare, a oricărei experiențe pe care ai avut-o vreodată, să lași toate armele jos, să deschizi brațele și să-ți lași inima neacoperită de nicio platoșă, goală, palpitândă, vulnerabilă.” – Horia Țurcanu

P.S.: Mi-ar face plăcere să îmi lași mai jos un comentariu în care să îmi spui dacă tu ai avut vreodată curaj să iubești cu adevărat fără schimburi și tranzacții emoționale?

Cu prietenie,
Nina Elena Paraschivescu

Ți-a plăcut articolul? Dă-i un share pe facebook să afle și prietenii tăi!

Cu drag,

Semnătură Nina Elena Paraschivescu